Oficial mamica

Lucrurile te-au luat prin surprindere si urmeaza sa devii mamica. Gandul ca un micut isi va face in curand aparitia in familia ta te duce departe. Niciun motiv de ingrijorare... E cel mai frumos moment si sentiment din viata unei femei! De aceea trebuie sa ai in vizor cateva reguli:

Lasa-te de fumat, pana nu este prea tarziu! Stim cu totii ca tigarile dau dependenta, iar in timp, pot afecta grav sanatatea. De aceea, daca fumezi in timpul sarcinii, exista riscul ca bebelusul sa se nasca prematur, sa aiba o greutate sub nivelul normal, iar sansele de aparitie a infectiilor si a altor afectiuni sa fie mai mari. Este indicat sa te lasi de fumat, inainte sau imediat ce ai aflat ca esti insarcinata. In categoria "fara vicii" intra si alcoolul. Renunta la el pentru a-ti proteja copilul! Pe viitor pot aparea tulburari care sa se manifeste la nivelul sistemului nervos central al acestuia.

Fa-ti un set de analize care sa confirme ca esti sanatoasa si viziteaza medicul in fiecare luna pentru a-ti supraveghea sarcina; intreaba si ce medicamente nu ai voie sa iei pe parcursul celor noua luni, pentru ca, multe din cele pe care le luai cand intampinai o durere sunt interzise.

Consuma cat mai multe fructe si legume proaspete; ele asigura necesarul de vitamine de care au nevoie corpul si micutul tau; deasemenea, calciul este extrem de important, iar produsele lactate sunt considerate ca fiind cele mai bogate surse care il detin (a se consuma insa in masuri echilibrate, pentru ca ele contin o cantitate mare de grasimi ce pot dauna bebelusului). La fel de importanta este si hidratarea, cei doi litri de apa recomandati pe zi sunt esentiali in mentinerea sanatatii organismului.

Incearca sa nu sari peste micul dejun si sa-ti creezi un meniu adecvat si sanatos. Nu te gandi ca vei lua proportii in perioada sarcinii, kilogramele in plus se pot da jos dupa, prin sport si regim alimentar.

Evita stresul si efortul! Acestea pot provoca nasteri premature sau avorturi spontane. Incearca sa te odihnesti si sa te relaxezi cat mai mult posibil pe parcursul celor noua luni de sarcina. Daca ai grija de tine si nu depui efort fizic, atunci ai toate sansele ca tu si bebelusul tau sa fiti sanatosi.

Si nu uita!!! Vizitele la magazinele cu hainute pentru pitici sunt un adevarat rasfat pentru viitoarele mamici!

Ne nastem pentru a trai, traim pentru a iubi, iubim pentru a ne hrani sufletul… insa implinirea sufleteasca vine atunci cand iti intemeiezi propria ta familie.

Un dor imens...

     Cati dintre noi nu viseaza sa mai parcurga macar o clipa anii copilariei, sa simta emotia inceputului de an scolar sau fiorul primei iubiri?!? Treceam pe langa parcul Cismigiu saptamana trecuta si o ceata de copii mi-a atras atentia; ghiozdanele le erau aruncate pe jos, iar ei alergau dupa porumbeii carora le dadeau resturi de paine. Probabil ca nu m-as fi oprit sa-i privesc, daca imaginea din fata mea nu imi amintea de o alta cunoscuta mie. Am pasit usor pe langa ei dominata de o emotie interioara, emotie care mi-a deschis in fata ochilor o poarta spre un loc cunoscut: curtea bunicilor, tovarasii de joaca, vacantele de vara – care parca durau prea putin-, fosnetul frunzelor sub adierea vantului, cum numai acolo il auzeam, mireasma florilor in diminetile racoroase de vara, cantatul cocosilor in zorii zilei, mancatul pe fuga ca sa plec cat mai repede la joaca… faptul ca am trait acolo o parte din viata mea, ma face sa cred ca m-am bucurat de una dintre cele mai frumoase copilarii.

Fiecare vara mi-o petreceam la tara la bunici, intr-un sat ascuns printre artarii si castanii impunatori, care, de departe pareau ca au inghitit orice urma de civilizatie. […]

                                             Copilaria de ieri si copilaria de azi

     Inchid ochii si parca vad si acum: pe o strada lunga, langa un dud batran, o ceata de copii rasfrangea linistea serii; adunati la un loc, baieti si fete de varste apropiate, ne invarteam in jurul unui foc mic si cantam cat ne tineau puterile: “Hai sa dam mana cu mana / toti betivii din comuna / Sa-nvartim hora betiei / pe pamantul Romaniei…”. Asa suna cantecul nostru care starnea avalanse de ras, incat si cei mai in varsta ieseau din case si se amuzau copios pe seama noastra. In alte seri le imitam pe fetele de la Andre, eu eram roscata, iar Ana, vecina mea, era blonda – cum obisnuiam sa ne spunem. Garderoba era special aleasa, cu haine “imprumutate” de la mame, mult prea mari pentru noi si cu incaltari care aproape ne ieseau din picioare; echipa de dansatori nu lipsea niciodata, iar microfoanele erau facute dintr-o coada de matura.

Nimeni si nimic nu ne fura bucuria de a trai acele clipe de neuitat; desi au trecut multi ani de atunci, parca simt si acum sub picioarele-mi goale pamantul fierbinte din zilele toride ale verii, parca vad copiii langa care vacantele erau porti de evadare spre taramuri fermecate; vad casa de la tara si curtea plina cu flori; padurea de salcami din spatele gradinii; leaganul care atarna de marul batran si parca aud glasuri cunoscute […]. Acum, pe o strada lunga, langa un dud batran, nu mai e nimeni…

       Chiar daca a trecut mult timp de atunci, iar visurile au fost inlocuite cu gandurile si trairile prezentului, copilaria trezeste in mine un sentiment unic; de fiecare data cand gandul imi zboara spre ea, nu ma grabesc sa ma trezesc la realitate, las amintirile sa prinda viata.Toti avem povestile noastre, dar faptul ca am trait in locul acela, in care parca totul era rupt din povestile lui Creanga, ma face sa cred ca am fost o generatie norocoasa. Fara internet si alte jocuri virtuale care sa ne distraga atentia, am avut posibilitatea de a ne bucura de cei mai frumosi ani si de a ne pune imaginatia la lucru.

Fiecare ar trebui sa se bucure de anii copilariei, doar ca, in zilele noastre, alte lucruri au ocupat locul jocurilor infantile si e pacat, pentru ca o a doua copilarie nu va mai veni.

Mi-e dor

Mi-e dor sa fiu iarasi copil si sa plutesc prin vise

Sa-aud tipete de bucurie din suflete desprinse;

Mi-e dor sa-mi simt copilaria, asa, ca prin magie

Cand eram doar un copilas, toata o veselie!

Mi-e dor sa rad fara motiv, cum o faceam odata

Si mici si mari stransi seara de seara, sa o mai facem lata!

Mi-e dor sa-mi cicalesc vecinii mai in varsta,

Si la parada de la poarta, sa pot a mamei fusta;

Mi-e dor sa tip si sa dansez in ploaie, cum demult obisnuiam,

Si cu vecina de langa mine, pe Andre le imitam.

Mi-e dor, mi-e dor s-alerg intr-o nestire

Cand “pitita” ne jucam si ne-ascundeam prin cimitire.

Doar ei, tovarasii de joaca, doar ei isi mai aduc aminte,

Ca astazi scriu aici si-astern, ale noastre clipe;

Mi-e dor, mi-e dor atat de mult, incat as vrea ca timpul

Sa se indure un minut, sa-mi retraiesc trecutul.

As vrea sa uit ca am crescut si totu-i amintire,

Nu-mi doresc decat atat, un strop de fericire.

Iar fericirea de acolo, din trecut sa vina,

Si inima s-o reinvie cu-o amintire lina!

Atat as vrea, atat, atat…

(Mi-e dor, de Alexandra Badicioiu)