Gafe, gafe, gafe…

Băiatul care a scris lucrarea, măcar a fost ingenios, nu a dat foaia goală, a conjugat tot ce a găsit în cerinţa testului. Să descoperi timpuri şi verbe noi, e o realizare, nu oricine atinge performanţa aceasta. Cum sună “voi imperfectaţi” sau “voi perfect compuşi”? Un deliciu de lecturat.

Vă las să vă bucuraţi de noua conjugare a limbii române şi aştept să veniţi şi voi cu sugestii în caz că aţi întâlnit exemple asemănătoare.

Secrete comune

Oamenii sunt diferiti, gandurile, aspiratiile, povestile si nazuintele noastre sunt distincte, dar in anumite masuri suntem identici. Iubim, traim, visam si formam o comunitate. Lumea se compune dintr-un tot ai carei formatori suntem noi, fiintele umane; e ca un fel de joc cu reguli stricte, iar daca le intelegem si le respectam, ne putem numi invingatori. Iata cateva sfaturi in acest sens:

Indragosteste-te de viata si priveste cu optimism drumurile tale! Fiecare pas in existenta noastra ne arata ca trebuie sa iubim, sa iertam, sa invatam din greseli, sa ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara si sa pastram langa noi prietenii adevarati.

Iubirea este cel mai profund si “complicat” sentiment, iti trezeste valuri de emotie si te poarta pe cele mai inalte culmi. Iubirea inseamna sa iubesti si sa fii iubit, sa daruiesti si sa nu astepti nimic in schimb, te inalta si da alt contur vietii. Iubirea inseamna sa renasti din cenusa! 

Iarta atunci cand ti se greseste si ofera o a doua sansa. Nimeni nu este perfect! 

Invata din greselile tale ca sa nu le repeti. Asa poti deosebi faptele bune de cele gresite, iar in timp vei invata sa apeciezi lucrurile valoroase. 

Bucura-te cu toata fiinta de viata, pentru ca doar una ai! Momentele grele la care suntem supusi de-a lungul ei nu sunt intamplatoare. Astfel, devenim mai puternici si ne formam propria personalitate. 

Valoarea unui prieten adevarat este nemarginita! El este alaturi de tine de fiecare data cand ai nevoie, iti ofera sprijin neconditionat, rade si plange langa tine, te asculta, iar cand te pierzi in tristete e acolo sa te indrume. Dar, ca sa ai un prieten adevarat trebuie ca si tu, la randul tau, sa oferi acelasi lucru. 

Viata este asemeni unui trandafir, la fiecare petala este o iluzie, iar ca sa-i cunosti frumusetea trebuie sa-i inlaturi spinii.

Bunica

Bunica draga, chip de inger,

Ce ma veghezi de sus din cer,

Tie vreau sa-ti multumesc

Pentru clipele frumoase, caci si azi le retraiesc!

Mi-amintesc mereu de tine

Asa blanda cum erai, 

Ma-nvatai mereu de bine

Si de rau ma ocroteai!

Cu par alb precum omatul, 

Ochi albastri migdalati,

Ce frumos iti era tenul

Cu-acel rosu in obraji!

Mereu era surazatoare,

Pe chip blandetea i se citea

Si chiar de-o suparam mai tare

De-ndata ea ma ierta!

Ma lua in brate, 

Pe frunte ma saruta

Si-mi spunea mereu povete 

Sa am de unde invata!

Mi-e dor de chipul ei cel bland,

Mi-e dor s-o mai aud razand,

Mi-e dor si doare si mai tare,

Caci sa ma-ntampine nu mai apare!

(Alexandra Badicioiu)

Puterea iubirii

Sub clar de lună, în depărtare,

Pe-un câmp de umbre acoperit

O fată plânge cu ardoare

După băiatul ce-a iubit.

În braţe-l strânge însetată,

Pe frunte încet îl mângâie

Şi-l mai sărută înc-o dată,

Căci moartea lui o mistuie!

Sufletul bucăţi se face

Gândindu-se la ce-au trăit,

Timpul, însă, nu se întoarce,

A pierdut tot ce-a iubit!

Printre lacrimi şi suspine

Şi cu glasul tremurând

Ea durerea încet şi-o spune,

Nu suportă acest gând:

- „Finalul însă nu-i aşa,

El tragic să nu fie

Căci viaţa toată-n lipsa ta

Ar fi o tragedie!”

- „Mai vorbeşte-mi glas duios

Căci ale tale şoapte

Mă scot din visu`-ntunecos

Şi din urata noapte”

- „Nimic din ce am n-ar conta,

Aş fi ca cerul fără stele

N-aş mai putea respira,

Luceafărul vieţii mele!”

- „În suflet dragostea îmi arde

Mă ţine viu doar pentru tine,

Nici moartea-n veci nu ne desparte

Ci lasă loc pentru iubire!”

- „Spre cer cu tine aş zbura

Numai în ochi privindu-te,

Ţi-aş da întreagă viaţa mea

M-aş îmbăta iubindu-te!”

- „Când doua inimi bat de-o dată

Şi cerul se deschide

Ca îngerii cununi să-mpartă

Poveste de iubire!”

- „Zdrobeşte-mi inima de vrei,

Dar fă-o din iubire

Şi-n suflet să produci scântei

Cu un sărut şi o privire!”

(Alexandra Badicioiu)

Mama

Pentru că dragostea de mamă este infinită,

Pentru că iubirea ei pentru copii e nemărginită,

Pentru toate sacrificiile de-a lungul vieţii,

Pentru tăria de a nu se lăsa pradă tristeţii,

Pentru curajul cu care a trecut prin probleme,

Pentru seninatatea cu care a ieşit din ele, 

Pentru toate lacrimile ce-au fost vărsate, 

Pentru toate acestea şi multe alte,

Îi mulţumesc cerului că mă ocroteşti,

Că-mi eşti mamă şi mă iubeşti,

Că m-alini când mi-e mai greu

Şi mă-ncurajezi mereu,

Că m-accepţi aşa cum sunt,

Tu eşti tot ce am mai scump!

(Alexandra Badicioiu)

O viata virtuala, virtuala de tot

In ultima vreme s-a umplut facebook-ul de selfie-uri, poze in cele mai ciudate ipostaze si mai ales check in-uri in cele mai nepotrivite locuri. Ma amuza faptul ca oamenii gasesc in asta un mod de comunicare si mai ales o forma de a arata celorlalti ce viata fericita duc ei. Nu vreau sa fortez introducerea si nici sa judec pe cineva, e strict parerea mea, cu privire la intorsatura pe care o ia societatea pe zi ce trece. 

Daca ne-am taiat la deget, imediat ne facem poze si le postam pentru a strange cat mai multe compatimiri, dar mai ales, mentionam numele spitalului, pentru ca impactul sa fie mai puternic.

Fetele cochetele isi expun pozele facute in oglinda, cu buzele si sanii la inaintare, posteriorul inghesuit intr-o pereche de colanti leopard luciosi, la care se mai adauga comentariile din partea baietilor (din motive intemeiate, nu intru in detalii).

Un deliciu "feisbucist" sunt cei care isi posteaza fotografiile in care sunt surprinsi cu banii langa ei, cu lanturi de aur la gat (ca cele ale dulailor), cu pistoale in mana etc. 

Ati avut vreodata ocazia sa vedeti poze in cimitir? Dar nu oricm, ci cu fete si baieti printre cruci si morminte in cadre "mirobolante"? Daca nu, nu stiti ce ati pierdut! Adevarul e ca iti trebuie o doza de nebunie combinata cu ceva anume ca sa poti face asta, lucru ce-mi lipseste cu desavarsire, astfel ca aceste gesturi imi raman straine, fara puterea de a-i intelege pe cei ce fac asta. 

Lista poate continua, insa ma opresc aici si astept exemple si din partea voastra. Insa o intrebare ma framanta: daca nu existau retelele de socializare, unde mai postau superbele fotografii, starile de bine, celebrele citate ("copia n-are valoare" s.a.m.d.), dar mai ales unde isi etalau priceperea gramaticala? Sper sa nu ramana doar o intrebare retorica, asa ca astept si opiniile voastre, poate eu sunt cea care greseste! 

De ce iubim femeile

“[…] pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. […] pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie […] Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-ntoarcem si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor”.

Unele dintre cele mai frumoase descrieri pe care le-am citit despre femei sunt regasite in cartea lui Mircea Cartarescu “De ce iubim femeile” - O carte deosebita, care ne poate face sa intelegem cum gandeste o parte din masa masculina in diferitele ipostaze ale vietii; cum ne privesc ei si ce rol avem in lumea lor.

Sa nu uitam si de acel text care raporteaza femeia ca un stimul continuu asupra barbatilor. Odata cu parcurgerea randurilor gasesti raspunsuri la multe dintre intrebarile care iau nastere si pe care nu stii sa le desciferezi.

Orice femeie isi doreste sa stie motivele pentru care este iubita, iar autorul puncteaza in linii mari, argumentele care descriu in diferite nuante imaginea feminina. Iar barbatii iubesc femeile, pentru ca fara ele nu ar cunoaste absolutul.

Si, desigur, “in spatele unui barbat puternic se afla intotdeauna o femeie puternica”.

Mama

E acolo cand ti-e bine,

Cand ti-e rau sau cand zambesti;

Cand simti ca se nasc in tine,

Aripi, visuri tineresti;

Te iubeste ne-ncetat

Si te alina cand ti-e greu,

Daca ii gresesti te iarta

Si uita totul mereu!

Mama-i una in asta viata

Nimic n-o s-o-nlocuiasca!

E o comoara pretioasa

Luminoasa si frumoasa,

Ca si bolta cerului!

S-o iubesti, s-o pretuiesti

S-o adori si s-o respecti,

Asta e recunostinta

Pentru cea de-ntai fiinta!

EA e cea mai minunata fiinta, iar cand zic ca e cea mai buna mama din lume, nu o spun doar pentru ca “asa se zice”, ci pentru ca an de an, zi de zi si clipa de clipa a fost langa mine si m-a invatat sa lupt si sa nu cedez niciodata, sa imi formez un caracter si sa desprind toate lucrurile bune de la ea. Pe scurt, ea imi este mama, tata, sora si prietena in acelasi timp. Ma sustine si ma lasa sa iau propriile decizii in viata, indiferent daca sunt bune sau nu, in asa fel incat sa pot invata din propriile mele greseli. Te iubesc!

Oficial mamica

Lucrurile te-au luat prin surprindere si urmeaza sa devii mamica. Gandul ca un micut isi va face in curand aparitia in familia ta te duce departe. Niciun motiv de ingrijorare... E cel mai frumos moment si sentiment din viata unei femei! De aceea trebuie sa ai in vizor cateva reguli:

Lasa-te de fumat, pana nu este prea tarziu! Stim cu totii ca tigarile dau dependenta, iar in timp, pot afecta grav sanatatea. De aceea, daca fumezi in timpul sarcinii, exista riscul ca bebelusul sa se nasca prematur, sa aiba o greutate sub nivelul normal, iar sansele de aparitie a infectiilor si a altor afectiuni sa fie mai mari. Este indicat sa te lasi de fumat, inainte sau imediat ce ai aflat ca esti insarcinata. In categoria "fara vicii" intra si alcoolul. Renunta la el pentru a-ti proteja copilul! Pe viitor pot aparea tulburari care sa se manifeste la nivelul sistemului nervos central al acestuia.

Fa-ti un set de analize care sa confirme ca esti sanatoasa si viziteaza medicul in fiecare luna pentru a-ti supraveghea sarcina; intreaba si ce medicamente nu ai voie sa iei pe parcursul celor noua luni, pentru ca, multe din cele pe care le luai cand intampinai o durere sunt interzise.

Consuma cat mai multe fructe si legume proaspete; ele asigura necesarul de vitamine de care au nevoie corpul si micutul tau; deasemenea, calciul este extrem de important, iar produsele lactate sunt considerate ca fiind cele mai bogate surse care il detin (a se consuma insa in masuri echilibrate, pentru ca ele contin o cantitate mare de grasimi ce pot dauna bebelusului). La fel de importanta este si hidratarea, cei doi litri de apa recomandati pe zi sunt esentiali in mentinerea sanatatii organismului.

Incearca sa nu sari peste micul dejun si sa-ti creezi un meniu adecvat si sanatos. Nu te gandi ca vei lua proportii in perioada sarcinii, kilogramele in plus se pot da jos dupa, prin sport si regim alimentar.

Evita stresul si efortul! Acestea pot provoca nasteri premature sau avorturi spontane. Incearca sa te odihnesti si sa te relaxezi cat mai mult posibil pe parcursul celor noua luni de sarcina. Daca ai grija de tine si nu depui efort fizic, atunci ai toate sansele ca tu si bebelusul tau sa fiti sanatosi.

Si nu uita!!! Vizitele la magazinele cu hainute pentru pitici sunt un adevarat rasfat pentru viitoarele mamici!

Ne nastem pentru a trai, traim pentru a iubi, iubim pentru a ne hrani sufletul… insa implinirea sufleteasca vine atunci cand iti intemeiezi propria ta familie.

Un dor imens...

     Cati dintre noi nu viseaza sa mai parcurga macar o clipa anii copilariei, sa simta emotia inceputului de an scolar sau fiorul primei iubiri?!? Treceam pe langa parcul Cismigiu saptamana trecuta si o ceata de copii mi-a atras atentia; ghiozdanele le erau aruncate pe jos, iar ei alergau dupa porumbeii carora le dadeau resturi de paine. Probabil ca nu m-as fi oprit sa-i privesc, daca imaginea din fata mea nu imi amintea de o alta cunoscuta mie. Am pasit usor pe langa ei dominata de o emotie interioara, emotie care mi-a deschis in fata ochilor o poarta spre un loc cunoscut: curtea bunicilor, tovarasii de joaca, vacantele de vara – care parca durau prea putin-, fosnetul frunzelor sub adierea vantului, cum numai acolo il auzeam, mireasma florilor in diminetile racoroase de vara, cantatul cocosilor in zorii zilei, mancatul pe fuga ca sa plec cat mai repede la joaca… faptul ca am trait acolo o parte din viata mea, ma face sa cred ca m-am bucurat de una dintre cele mai frumoase copilarii.

Fiecare vara mi-o petreceam la tara la bunici, intr-un sat ascuns printre artarii si castanii impunatori, care, de departe pareau ca au inghitit orice urma de civilizatie. […]

                                             Copilaria de ieri si copilaria de azi

     Inchid ochii si parca vad si acum: pe o strada lunga, langa un dud batran, o ceata de copii rasfrangea linistea serii; adunati la un loc, baieti si fete de varste apropiate, ne invarteam in jurul unui foc mic si cantam cat ne tineau puterile: “Hai sa dam mana cu mana / toti betivii din comuna / Sa-nvartim hora betiei / pe pamantul Romaniei…”. Asa suna cantecul nostru care starnea avalanse de ras, incat si cei mai in varsta ieseau din case si se amuzau copios pe seama noastra. In alte seri le imitam pe fetele de la Andre, eu eram roscata, iar Ana, vecina mea, era blonda – cum obisnuiam sa ne spunem. Garderoba era special aleasa, cu haine “imprumutate” de la mame, mult prea mari pentru noi si cu incaltari care aproape ne ieseau din picioare; echipa de dansatori nu lipsea niciodata, iar microfoanele erau facute dintr-o coada de matura.

Nimeni si nimic nu ne fura bucuria de a trai acele clipe de neuitat; desi au trecut multi ani de atunci, parca simt si acum sub picioarele-mi goale pamantul fierbinte din zilele toride ale verii, parca vad copiii langa care vacantele erau porti de evadare spre taramuri fermecate; vad casa de la tara si curtea plina cu flori; padurea de salcami din spatele gradinii; leaganul care atarna de marul batran si parca aud glasuri cunoscute […]. Acum, pe o strada lunga, langa un dud batran, nu mai e nimeni…

       Chiar daca a trecut mult timp de atunci, iar visurile au fost inlocuite cu gandurile si trairile prezentului, copilaria trezeste in mine un sentiment unic; de fiecare data cand gandul imi zboara spre ea, nu ma grabesc sa ma trezesc la realitate, las amintirile sa prinda viata.Toti avem povestile noastre, dar faptul ca am trait in locul acela, in care parca totul era rupt din povestile lui Creanga, ma face sa cred ca am fost o generatie norocoasa. Fara internet si alte jocuri virtuale care sa ne distraga atentia, am avut posibilitatea de a ne bucura de cei mai frumosi ani si de a ne pune imaginatia la lucru.

Fiecare ar trebui sa se bucure de anii copilariei, doar ca, in zilele noastre, alte lucruri au ocupat locul jocurilor infantile si e pacat, pentru ca o a doua copilarie nu va mai veni.

Mi-e dor

Mi-e dor sa fiu iarasi copil si sa plutesc prin vise

Sa-aud tipete de bucurie din suflete desprinse;

Mi-e dor sa-mi simt copilaria, asa, ca prin magie

Cand eram doar un copilas, toata o veselie!

Mi-e dor sa rad fara motiv, cum o faceam odata

Si mici si mari stransi seara de seara, sa o mai facem lata!

Mi-e dor sa-mi cicalesc vecinii mai in varsta,

Si la parada de la poarta, sa pot a mamei fusta;

Mi-e dor sa tip si sa dansez in ploaie, cum demult obisnuiam,

Si cu vecina de langa mine, pe Andre le imitam.

Mi-e dor, mi-e dor s-alerg intr-o nestire

Cand “pitita” ne jucam si ne-ascundeam prin cimitire.

Doar ei, tovarasii de joaca, doar ei isi mai aduc aminte,

Ca astazi scriu aici si-astern, ale noastre clipe;

Mi-e dor, mi-e dor atat de mult, incat as vrea ca timpul

Sa se indure un minut, sa-mi retraiesc trecutul.

As vrea sa uit ca am crescut si totu-i amintire,

Nu-mi doresc decat atat, un strop de fericire.

Iar fericirea de acolo, din trecut sa vina,

Si inima s-o reinvie cu-o amintire lina!

Atat as vrea, atat, atat…

(Mi-e dor, de Alexandra Badicioiu)