marți, 4 noiembrie 2014

O viata virtuala, virtuala de tot


In ultima vreme s-a umplut facebook-ul de selfie-uri, poze in cele mai ciudate ipostaze si mai ales check in-uri in cele mai nepotrivite locuri. Ma amuza faptul ca oamenii gasesc in asta un mod de comunicare si mai ales o forma de a arata celorlalti ce viata fericita duc ei. Nu vreau sa fortez introducerea si nici sa judec pe cineva, e strict parerea mea, cu privire la intorsatura pe care o ia societatea pe zi ce trece. 

Daca ne-am taiat la deget, imediat ne facem poze si le postam pentru a strange cat mai multe compatimiri, dar mai ales, mentionam numele spitalului, pentru ca impactul sa fie mai puternic.

Fetele cochetele isi expun pozele facute in oglinda, cu buzele si sanii la inaintare, posteriorul inghesuit intr-o pereche de colanti leopard luciosi, la care se mai adauga comentariile din partea baietilor (din motive intemeiate, nu intru in detalii).

Un deliciu "feisbucist" sunt cei care isi posteaza fotografiile in care sunt surprinsi cu banii langa ei, cu lanturi de aur la gat (ca cele ale dulailor), cu pistoale in mana etc. 

Ati avut vreodata ocazia sa vedeti poze in cimitir? Dar nu oricm, ci cu fete si baieti printre cruci si morminte in cadre "mirobolante"? Daca nu, nu stiti ce ati pierdut! Adevarul e ca iti trebuie o doza de nebunie combinata cu ceva anume ca sa poti face asta, lucru ce-mi lipseste cu desavarsire, astfel ca aceste gesturi imi raman straine, fara puterea de a-i intelege pe cei ce fac asta. 




Lista poate continua, insa ma opresc aici si astept exemple si din partea voastra. Insa o intrebare ma framanta: daca nu existau retelele de socializare, unde mai postau superbele fotografii, starile de bine, celebrele citate ("copia n-are valoare" s.a.m.d.), dar mai ales unde isi etalau priceperea gramaticala? Sper sa nu ramana doar o intrebare retorica, asa ca astept si opiniile voastre, poate eu sunt cea care greseste! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu