Bunica

Bunica draga, chip de inger,

Ce ma veghezi de sus din cer,

Tie vreau sa-ti multumesc

Pentru clipele frumoase, caci si azi le retraiesc!

Mi-amintesc mereu de tine

Asa blanda cum erai, 

Ma-nvatai mereu de bine

Si de rau ma ocroteai!

Cu par alb precum omatul, 

Ochi albastri migdalati,

Ce frumos iti era tenul

Cu-acel rosu in obraji!

Mereu era surazatoare,

Pe chip blandetea i se citea

Si chiar de-o suparam mai tare

De-ndata ea ma ierta!

Ma lua in brate, 

Pe frunte ma saruta

Si-mi spunea mereu povete 

Sa am de unde invata!

Mi-e dor de chipul ei cel bland,

Mi-e dor s-o mai aud razand,

Mi-e dor si doare si mai tare,

Caci sa ma-ntampine nu mai apare!

(Alexandra Badicioiu)